”Octombrie”

Frig, ceață și necuprins au venit
cu tine octombrie ruginit...
Ai așezat pe trupurile grele, rugină și dor
și ai pus vântul să treacă peste ele.

E rece, e greu aerul de respirat, e frig...

Ai cuprins pământul cu îmbrățisări înghețate
și ai făcut oamenii să fie goi de vlagă,
să fie tăcuți și să meargă în neștiință,
prin ceață, prin frig, la tine!

Cuprinzi totul, usuci totul, cu frig...

Și plângi, octombrie...
plângi de dor, de singurătate, de frig
plângi pentru tine, pentru ei, totul...
și pentru vara ce ușor s-a scurs.

E greu cu tine, e greu fără noi...

E goliciune peste tot, octombrie
și în copaci, în case și în noi
în trupurile reci și uscate de frig
în ochii umezi, fără lumină.

E un dezacord de note nebună...

O liniște sinistră mai sună în timpane,
doar vândul mai trimite câte un strigăt greu
e frig și ceață rece pe strada cea pustie
te duci și vii, octombrie, lună pustie...