Cutremur

Am desprins cu greu
din soarele palid

o bucățică minusculă de fericire,

pentru mine și pentru tine,

poate pentru noi doi,
pentru viață.

Și mi-am așezat-o pe buze

și de acolo a ajuns la inima uscată...

Am zâmbit rece și sumbru,

iar trupul mi s-a cutremurat,
de groază...

și din ochii de cenușă s-au scurs lacrimi

uscate și străine de trup și suflet,

străine de mine și de ființa mea...

Acum, acea bucățică de fericire este,

și poate că va rămâne acolo pe vecie,

ascunsă adânc,
într-un colț al sufletului meu,

un colț cu amintiri frumoase
și cu zâmbete...