Amurgul tristeții

Amurg cufundat în tristețe nebună,
Suflete haine se îndreaptă spre lună,
Afară e frig și începe să tune,
Lumea se luptă cu ființe nebune.

Amurg cufundat în tristețe nebună.

E liniște pe stradă și norii iar plâng,
Ființe ciudate ce au singur gând,
Urcă ușor pe scări, din mormânt
Și cântă împreună un singur cânt.

E liniște pe stradă și norii iar plâng.

E vreme ciudată aici, pe pământ,
E liniște stranie ca în mormânt,
El caută-n zadar un suflet pierdut
Și o iubire ce de mult a trecut.

E vreme ciudată aici, pe pământ.

Noaptea se lasă, regina nebună,
Luna răsare din norii de spumă,
Revarsă spre el raze de fum,
Spre sufletul lui ce acum este scrum.

Noaptea se lasă, regină nebună.