Privesc la ce a fost odată,
Privesc la lume și la flori
Caut în zarea-ndepărtată
Lumina stinsului decor.
O urmă de durere dulce
Alungă fericirea mea
Caută-n brațele mărunte,
Dulce îmbrățișarea ta.
Mi-e dor de ochii tăi albaștrii,
Și de căldura lor de jar.
Mi-e dor de rarele-ți cuvinte,
De vocea ta ce-mi dă fiori.
Mi-e rece fără tine, fericire
Și sufletu-mi se zbate ne-ncetat
Mă pierd ușor în negura vieții
Dar mai aștept, tot mai aștept.
E în zadar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu