Mi-este acoperită de zăpadă.
Merg lin pe stradă și nu mă pot opri
Și cineva mă cheamă, dar nu știu cine este,
Dar am o dorință mare să ajung acolo.
Și merg pe strada goală și întunecată
Și am impresia că nu mă voi întoarce
Însă nu mă pot opri, merg mai departe.
Un câine singuratic mă privește
Și pare că se teme, dar ce ce?
Merg dar nu știu unde voi ajunge
Dar iată, locul sumbru se ivește
M-apropii și mi-e frică
Dar îmi continui drumul.
Văd doar o umbră ce se plimbă-n față
Nu știu ce fac acum,
dar frica parcă nu mai este
Iar umbra tot se-apropie de mine
Și acum pare-a fi un om.
Înghit în sec și mă apropii tot mai tare
Și inima îmi stă în loc
când silueta ce e-n fața mea mă cheamă
Sângele curge cu viteză mare și mă arde
Dar continui să merg mai aproape
Încerc să îi văd fața, dar e acoperită
el mă atinge și pielea se irită..
- Cine ești tu?
șoptesc ușor și mă apropii tot mai mult.
Nu îmi răspunde, dar pot să văd
Pe fața lui un zâmbet,
un zâmbet care-mi pare cunoscut
- Cine ești tu? șoptesc din nou,
Dar el tot nu răspunde
Zâmbește iar și eu mă sperii
de râsul lui diavolesc
Mă-ndepărtez, dar el mă prinde
Mă uit din nou la el și iar zâmbește
Fug iar și iar mă prinde
Și nu pot să mai scap de el,
Mi-e frică și totuși mă atrage
Nu pot pleca, nu pot să mișc
Dar frica iar dispare
- Tu, suflet nebun și disperat
de ce nu spui nimic?
El mă privește
și acum văd întreaga lui splendoare
Un înger, dar cu ochi de demon
Și frica reapare.
Fug iar și nu m-opresc,
iar el nu mă urmează
Și simt cum inima din piept
parcă se dezintegrează
-Cine era și ce vroia?
șoptesc ca pentru mine
Un înger nebun și sedat
Dar plin de agonie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu