Amintiri

E frig.
E ger.
E vreme mohorâtă.
Adorm.
Visez.
Și plec din nou departe
Călătoresc stingher
Prin mintea mea, închisă,
Adun durere iar și iar
Și mai plătesc cu nedreptate
O faptă ce nu am comis-o,
Un rău ce nu l-am săvârșit.

Mă adâncesc mai mult prin gânduri,
Suspin, țip iar, iar mă trezesc
Am doar durere și nimic,
O inimă rănită și nimic mai mult.

Privesc pe geam și este noapte
Încerc s-adorm,
Dar somu-mi poartă pică.
Închid ușor pleoapele obosite
Și iar mai văd
Acel ceva ce nu-mi dă pace,
Acel ceva ce mă-nspăimântă
Acel ceva ce tot iubesc,

Chiar dacă-mi este frică.
Adorm cu gândurile amestecate,
Cutreier mult prin amintiri
Și tot nu pot să scap de tine
Căci mintea mea a mai păstrat
O amintire vie
A ce eram cândva noi doi
Când eram eu, cu tine...