Cu gândul la tine, dulce...

Te-am pierdut demult,
dar totuși azi te pierd mai mult ca niciodată,
tot mai departe ești și eu, tot fără tine.

Te privesc din pozele vechi,
legate cu fir de fericire, într-o carte,
parcă îmi zâmbești de acolo
și eu plâng mereu pentru tine.

Acum nu te mai pot cuprinde,
timpul, anii, mi-te-au pierdut în negură
m-au schimbat pe mine, dar tu ești la fel,
ți-a rămas fericirea și libertatea, mie dorul...

E un zid de clipe ce ne desparte, tot crescând,
mai mare și mai rece cu fiecare zi,
se clădește peste mine, peste inima mea,
mă sufocă și mă arde.

Acum îți mai aud doar râsul vag,
ținut cu dragoste într-un colț al minții.
la fel de cald și vesel, etern...

Pe mine m-ai lăsat într-o realitate rece,
fără fericirea ta molipsitoare, magică,
m-ai lăsat aici să îmi trăiesc viața, spre sfârșit
mereu cu gândul la tine, dulce...