Subînțeles

Sunt pierdută iar prin amintiri,
departe de sufocantul prezent,
în nostalgicul trecut...
cu gândul la mine și la tine,
la frumusețea și farmecul tău.


Îmi mai auzi tu inima oare?
O mai păstrezi încă în cutia albă
plină cu amintiri pure și pașnice,
tot ascunsă de mine, în trecut?


Îți mai aduci aminte de mine?
de vechea eu îngropată acum
departe, printre anii trecuți...
Eu mi te amintesc mereu,
la fel de veselă, la fel de zglobie,
cu mine mai tânără și tu,
tu mai frumoasă ca niciodată.
Îmi amintesc jocurile și culorile,
îmi amintesc fericirea infinită, liberă,
dar tu, ai uitat deja de ele?


Acum te îndepărtezi tot mai mult,
ești tot mai pierdută de mine, în trecut,
iar eu, strivită de anii ce trec,
mă îndrept spre viitorul imprevizibil.
Să îți aduci aminte de mine,
să nu mă uiți într-o amintire
ascunsă și prăfuită de timp .


Voi fi fără tine mai mereu și tot timpul,
doar eu, cu gândul la tine pentru totdeauna,
rămasă doar cu un album rece
cu imagini neclare, cu subînțeles.