
Cutreier cu privirea
cerul plin de stele palide si reci
și din nenumărata lor nemurire crudă
adun o nemurire caldă pentru noi.
Culeg din praful alb de stele
ale speranței diamante diafane
și le așez în suflet, drept veșmânt
pentru a noastră nemurire caldă.
Dar noi nu vom putea trăi
așa, ca stelele pe cer,
căci chiar si nemurirea lor dispare
atunci când ele, greu, se sting.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu