Te asteptam candva in gradina calma,
in miros de crizanteme si frunze de toamna,
te asteptam mereu, pe cand veneai agale,
in mana c-un buchet de vise solitare.
Te astept acum la fereastra cea vie,
in stropi de apa ce curg, in fasie;
te astept in casa incalzita de soare,
cu zapada de-afara cazand peste mare.
Te voi astepta pe drumul cu pietre rubine,
in surdina vantului imbatat de campie;
te voi astepta aici poate inca o viata,
in inima cu dor, in brate cu fada speranta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu