Undeva

Tot ce vreau este liniște și puțină pace
Liniște....oare cer prea mult?
Un loc doar al meu, departe de mine,
dar totuși cu mine și cu tine, fără ei.
Undeva unde să mă înconjoare doar gândurile
și cuvintele mele cele fără de înțeles,
undeva doar cu mine...
Poate acolo va fi bine și cald,
fără răutate și fără răni...poate...
va fi odihnă și voi putea zâmbi, fericită...poate...
Tu vei fi cu mine, acolo, cu zâmbete multe
cu fericire, fără tristețe, cu soare, fără nori.
Te voi aștepta, pe un câmp cu flori albe
sau într-o casă micuță într-o zi însorită...

Dacă nu vei fi acolo voi fi tristă
și va fi noapte cu un cer negru, sobru
pătat de mii de stele palide de dor, uscate
va fi tot rece, pustiu, întunecat fără tine...o fericire...
Nu va fi soare sau lună, ci doar un cer negru,
iar lacrimile mele vor oglindi stelele, singure
uitate de lume și ascunse de noapte,
și voi arde de tristețe, dar totuși voi fi fericită
acolo, singură, fără nimic, dar totuși cu totul...
cu gândurile mele, cu amintirile...cu inima...
și când iarna va începe din nou
să cearnă zăpada cea rece și pură
ea îmi va ține cald, da, inima mea
va avea grijă de mine și eu voi avea grijă de ea,
ea va fi doar a mea și nu mă va răni,
mă va încălzi cu iubirea ei pentru viață.