Vântul adie și suflă tristețe,
Curg râuri de lacrimi spre miezul dimineții
Lumina pâlpâie în camera goală
Tu ești plecat, singurătatea începe să doară.
Chip de marmură și privire de stele
Încerc să te scot din gândurile mele
Ochi de smarald înecați în oceane
Ochi pentru care vărs lacrimi amare.
Te îndrepți din nou spre lumi efemere
Eu mă cufund în tristețe și pierd din putere.
Sufletul îmi piere și inima te cere,
Singurătate străină și plină de durere.
Tu ai plecat, iubite, izvor de frumusețe,
Mi-e dor de tine și de noi, tristețe,
Chip de pământ cu ochi de mort,
Te-am pierdut acum, dar în suflet te port.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu