Pelin

Câțiva stropi de ploaie pe geam,
afară e deja noiembrie,
cu inima cât mai aproape de jar
îmi încălzesc ființa motorie.

Ploi de frunze
și frunze îmbibate de ploi,
nimic viu, nimic verde...

E o ruginire generală,
un noiembrie sângeriu,
în mine e toamnă iar,
în aer e miros de fum.

Îmi amintesc o poveste,
când seara rece se lasă,
o poveste despre noi doi
într-o seară de mai, călduroasă.

Dar acele vremuri s-au dus
noi am rămas reci aici,
sub ploaia amară din apus
când nici inimi nu mai zic nimic.

Nu mai e seara de mai caldă
și nici vântul ce adie lin,
nu mai e iarba de rouă udată
nu mai sunt eu și nici tu,
                              doar pelin.