Poetule ce astăzi
privești hârtia vie
nu lăsa pana ta măiastră
să-ți sece de cuvinte.
Tu scrie mai departe,
cum o făceai odată
și nu-ți uita menirea
de suflet rătăcit pe arc și coardă.
Poetule ce astăzi
ești cu privirea tristă
nu-ți lăsa iar cerneala
să se usuce-n sticlă.
Cu măiestrie să pictezi
pe fila cea stingheră
cuvintele ce le culegi
din inima zglobie și stingheră.
Poetule ce astăzi
mă regăsesc în tine,
nu-mi lăsa mintea
să sângereze vie.
Pansează-mi iarăși rana
cu versuri și cu rime,
presoară-mi iar pe vine
poeme și doine culese din vechime.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu