Haos..

Mi-am regăsit haosul iubit
într-o fală de vânt zglobie...
s-a lipit de mine într-o îmbrățișare
de mult râvnită,
de mult nutrită
și de mult uitată.

Mi s-a așezat pe inimă
la fel cum o făcea odinioară,
si-a găsit culcușul în peretele ei cald,
cu răni sculptat,
cu versuri pictat
și cu dor brăzdat.

A început să mă zdruncine
din celule până la suprafața pielii,
s-a întipărit în structura-mi moleculară,
ca o otravă vineție,
ca un antidot,
ca o apă vie.

Mi-a readus la viață poezia,
ca o floare lipsită de apă și lumină,
a făcut-o să răsară din penița cu iz de rugină,
din raze de lună,
din praf de stele,
din inimă pură.